Înălțarea Sfintei Cruci – Ce sărbătorim pe 14 septembrie

Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai semnificative sărbători creștine, sărbătorită în fiecare an pe 14 septembrie. Această sărbătoare marchează momentul în care Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Iisus Hristos a fost descoperită și adusă în venerație de către creștini. 

Într-un mod special, Înălțarea Sfintei Cruci aduce în atenție simbolismul crucii ca un simbol central al creștinismului, amintind credincioșilor de sacrificiul lui Hristos și de mântuirea adusă omenirii prin moartea și învierea Sa. Această sărbătoare are o importanță deosebită în tradiția creștină și este marcată printr-o serie de ceremonii și rugăciuni, care îi ajută pe credincioși să reflecteze asupra învățăturilor lui Hristos și să-și întărească credința în el.

Ce evenimente marchează Înălțarea Sfintei Cruci

• Descoperirea Sfintei Cruci: Tradiția creștină spune că Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Iisus a fost descoperită de către Sfânta Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea. Ea a călătorit în Țara Sfântă și a găsit Crucea în Ierusalim. Descoperirea crucii este un moment central în această sărbătoare.
• Înălțarea Crucii: Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci celebrează momentul când Sfânta Cruce a fost înălțată sau ridicată în venerație de către creștini. Acest gest simbolizează adorarea și recunoașterea semnificației crucii în creștinism.
• Comemorarea Crucii lui Hristos: În acestă zi, creștinii comemorează răstignirea lui Iisus Hristos pe cruce și suferința Sa pentru păcatele omenirii. Este un moment de introspecție și rugăciune în memoria sacrificiului lui Hristos pentru mântuirea lumii.
• Învățăturile crucii: Înălțarea Sfintei Cruci oferă credincioșilor o ocazie de a reflecta asupra învățăturilor lui Hristos legate de dragoste, iertare și sacrificiu. Crucea este un simbol al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și a mântuirii prin credință în El.

Ce se sărbătorește de Înălțarea Sfintei Cruci?

Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie, marchează sfârșitul verii și începutul toamnei în calendarul creștin. Această zi este cunoscută și sub denumirile de Cârstovul Viilor și Ziua Șarpelui, având semnificații variate în tradițiile populare. În regiunile viticole, este momentul începutului culegerii viilor, sub prima denumire, în timp ce cea de-a doua este legată de credința că șerpii și alte reptile încep să se retragă în ascunzișurile subterane pentru hibernare.

În cadrul acestei sărbători, se adună ultimele plante de leac, cum ar fi bozul, micșunelele, mătrăguna și năvalnicul, care sunt duse la biserică alături de buchete de flori și busuioc pentru a fi sfințite. Plantele sfințite sunt păstrate apoi în locuri ferite și sunt folosite pentru vindecarea unor boli sau pentru farmece de dragoste. Busuiocul sfințit este pus în vasele de apă ale păsărilor, în lăutoarea fetelor și la streșinile caselor pentru a proteja împotriva bolilor, a căderii părului și a relelor, în special a trăsnetelor.

În Bucovina, se desfășurau ritualuri apotropaice sau fertilizatoare, cum ar fi atârnarea crucilor de busuioc sfințit în ramurile pomilor pentru a asigura o recoltă bogată în anul următor. De asemenea, ziua Înălțării Sfintei Cruci aduce tradiții specifice legate de vin, struguri și mâncare, iar monedele sfințite în această zi sunt considerate aducătoare de belșug și spor în muncă.

În această zi, se ține post negru pentru vindecarea sufletului și a trupului, iar munca este evitată pentru a preveni primejdiile. Totodată, se începe bătutul nucilor, însă fructele nu se consumă, deoarece miezul lor are forma unei cruci. Conform tradiției, vremea din ziua Înălțării Sfintei Cruci poate prezice durata toamnei, iar semnele naturii sunt interpretate cu atenție pentru a ghici viitorul.

Semnul Crucii, unul dintre ritualurile cele mai vechi ale Bisericii

Sursa foto

Semnul Crucii este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii. În acest gest, care este o expresie profundă a credinței creștine, credincioșii unesc cele trei degete ale mâinii pentru a mărturisi credința în Sfânta Treime – Dumnezeu este Unul în Ființă, dar Întreit în Persoane într-o Unitate deplină.

Când credincioșii își însemnează fruntea cu semnul crucii, ei fac aceasta în numele Tatălui, mărturisind astfel pe Dumnezeu Tatăl ca principiu. Acest gest este asemănat cu fruntea, care este lăcașul minții, iar Dumnezeu Tatăl este principiul în Sfânta Treime.

După însemnarea frunții, urmează inima, care este lăcașul iubirii. Coborârea mâinii pentru a însemna inima exprimă actul Întrupării, momentul când Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul Său în lume din iubire pentru a mântui oamenii.

Mântuitorul a venit în lume, ne-a mântuit, apoi S-a înălțat la ceruri și a șezut de-a dreapta Tatălui. De aceea, când credincioșii înseamnă umărul drept, nu umărul stâng. Această însemnare arată că Dumnezeu Tatăl, trimițând pe Fiul în lume, care ne-a mântuit, Fiul S-a înălțat la ceruri și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, biruind astfel pe vrăjmași.

După această însemnare, mâna se lasă în jos, iar credincioșii rostesc cuvântul „Amin,” exprimând astfel acordul lor cu cele mărturisite prin semnul Crucii.

În acest gest sacru, Duhul Sfânt pecetluiește umerii credincioșilor, semn al puterii și binecuvântării divine în viețile lor.

Pelerinaj la crucile de la Dervent

În fiecare an, pe 14 septembrie, cu ocazia Înălțării Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, mii de pelerini se îndreaptă către Dobrogea, în județul Constanța, pentru a ajunge la Mânăstirea Dervent. Această zi marchează hramul sfântului lăcaș, un praznic împărătesc dedicat Înălțării Sfintei Cruci. În această zi, credincioșii evocă două evenimente semnificative legate de istoria Sfintei Cruci: unul este legat de aflarea lemnului Crucii în secolul al IV-lea de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare, iar celălalt eveniment important este cel al înălțării Crucii din nou, care a avut loc pe 14 septembrie 630, când Patriarhul Zaharia al Ierusalimului a înălțat din nou Crucea.

La Mânăstirea Dervent, credincioșii pot experimenta binecuvântarea Crucilor prin alinarea suferințelor, prin venerarea Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului și prin puterea Izvorului Tămăduirii. Mii de credincioși participă la pelerinajul de Ziua Crucii, urcând pe Muntele Mic pentru a se închina și a aduce rugăciuni la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Mânăstirile Călugăra, Teiuș și Parohia Măru, din Eparhia Caransebeșului.

Pe lângă Înălțarea Sfintei Cruci, în această zi, creștinii mai comemorează și alți sfinți, printre care Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, Împărăteasa Plachila, Sfinții Părinți care au participat la Sinodul al VI-lea Ecumenic, Sfântul Mucenic Papa, Sfântul Mucenic Teoclit, Sfântul Valerian pruncul și Sfântul Cuvios Mucenic Macarie de la Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos). De asemenea, se face pomenirea Sultanei Mara, prințesă a Serbiei.

Când este cinstită Sfânta Cruce în timpul anului

Sursa foto

Cinstirea Sfintei Cruci este un aspect important al tradiției creștine și nu se limitează doar la data de 14 septembrie, ci se desfășoară în mai multe zile pe parcursul anului. Iată câteva dintre aceste zile speciale dedicate Sfintei Cruci:

• 14 septembrie: Înălțarea Sfintei Cruci – Aceasta este sărbătoarea principală dedicată Sfintei Cruci și amintește de cele două evenimente semnificative din 335 și 629, când Sfânta Cruce a fost înălțată la Ierusalim.
• Două duminici speciale – Există două duminici notate în calendarul liturgic în legătură cu Sfânta Cruce: Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci și Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, în care credincioșii comemorează evenimentele legate de Cruce și învățăturile sale.
• 6 martie: Aflarea Sfintei Cruci de către Împărăteasa Elena – Această sărbătoare are loc în Duminica a treia din Postul Paștelui și este numită „Duminica Crucii”. Ea a fost instituită la Constantinopol în secolul al VIII-lea și comemorează descoperirea Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena.
• 7 mai: Arătarea semnului Sfintei Cruci Împăratului Constantin – Această zi marchează momentul când Împăratul Constantin a văzut semnul Crucii înainte de bătălia de la Podul Milvian și a adoptat creștinismul.
• 1 august: Scoaterea Cinstitului Lemn al Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci – Această sărbătoare comemorează descoperirea lemnului Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos.
• Două zile pe săptămână – Miercurea și vinerea sunt zile în care credincioșii consacră momente de cinstire și reflectare asupra Sfintei Cruci.

Înălțarea Sfintei Cruci este o sărbătoare profund semnificativă în tradiția creștină, sărbătorită în fiecare an pe 14 septembrie. Această zi aduce în prim plan momentul în care Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Iisus Hristos a fost descoperită și ridicată în venerație de către creștinii din întreaga lume. Înălțarea Sfintei Cruci reprezintă un prilej de a celebra simbolismul profund al crucii în creștinism, marcând sacrificiul lui Hristos și mântuirea adusă omenirii prin moartea și învierea Sa. Această sărbătoare este însoțită de ceremonii religioase, rugăciuni și reflecții asupra învățăturilor lui Hristos, oferind credincioșilor oportunitatea de a-și întări credința și de a aduce cinstire acestui simbol sacru.