Factoringul este o tranzacție financiară un aderent și o terță parte care oferă instant bani pentru creanțele cedate. De asemenea, factoring-ul este una din cele mai importante surse de finanțare pentru companii mici.

Cu alte cuvinte, o afacere lipsită de numerar (incapabilă să obțină fondurile necesare de care are nevoie) își vinde facturile (care se numesc creanțe) către un factor și, în schimb, primește numerarul necesar.

Creanțele sunt un activ care aparține afacerii, dar sunt în general vândute cu o reducere, deoarece terțul va fi de acord să plătească în numerar valoarea facturilor restante numai dacă obține un comision. Discountul reduce, evident, profitul pe care l-ar fi putut face mica firmă, dar obține rapid banii necesari pentru a continua operațiunile.

Factoringul nu este un împrumut, ci o vânzare a facturilor firmei. Se încadrează în aceeași categorie de instrumente financiare cu reducerea facturilor, permițând micilor întreprinderi să strângă fonduri. Factoringul implică vânzarea tuturor creanțelor afacerii și este o operațiune fermă.

Factoringul oferă avantajul obținerii de numerar rapid, asigură datoriile suportate de companie, reduce riscul de datorii neperformante și ajută la asigurarea unui flux de numerar lin. Factorul, adică compania de factoring, la rândul său, câștigă bani, deoarece cumpără facturile la o reducere.

În factoring sunt implicate mai multe aspecte. Aderentul este persoana care vinde creanța. Creanța este un activ întrucât este suma datorată vânzătorului pentru bunurile vândute sau serviciile prestate. Factorul este o organizație interesată să cumpere creanța și să plătească în numerar în schimbul unui comision. Vânzătorul își transferă drepturile de proprietate asupra creanței către terț, iar acesta din urmă ajunge, de asemenea, la riscul implicat în cazul în care debitorul nu efectuează plata. Debitorul este clientul căruia vânzătorul a emis o factură pentru produsele livrate și/ sau serviciile pestrate.

Astfel, factoringul are trei componente în tranzacția financiară:

Avans – acesta este un anumit procent din valoarea nominală a facturilor, plătit vânzătorului atunci când cedează creanțele;
Rezervă – aceasta este suma păstrată până când debitorul efectuează plata facturii;
Taxă – aceasta este suma percepută de factor ca și cost al tranzacției, fiind dedusă din rezervă și plătită în final la primirea de la debitor.

Factorul ia în considerare riscul implicat în cazul neplății de către debitor și îl contabilizează în timp ce decide cu privire la suma pe care o acordă vânzătorului.

Caracteristicile factoringului

Este o metodă de împrumut pe termen scurt;
Adecvat pentru noile firme fără istoric de credit, deoarece este acordat pe baza solvabilității clienților firmei și a capacității acestora de a-și achita cotizațiile.
Factorul efectuează întotdeauna diligența necesară și o analiză a riscului de credit înainte de a furniza fonduri pentru întreprinderea mică.
Multe instituții financiare oferă firmelor facilități de factoring.

Factoringul este frecvent utilizat pentru a obține numerar imediat pentru a menține afacerea în funcțiune.