Mierla – descoperă lucruri uimitoare despre această pasăre des întâlnită în România

Mierla, cunoscută și sub denumirea științifică Turdus merula, este o pasăre fascinantă și omniprezentă în multe regiuni ale lumii. Cu penajul său distinctiv, de culoare neagră lucioasă și ciocul portocaliu-vibrant, mierla este ușor de recunoscut și adesea admirată pentru cântecul său armonios. Această pasăre migratoare aparține familiei Turdidae și este considerată o specie versatilă, adaptându-se cu ușurință mediilor urbane și rurale. Cu o dietă variată, care include insecte, viermi, fructe și semințe, mierla joacă un rol important în echilibrul ecosistemelor, contribuind la dispersia semințelor și controlul populațiilor de insecte. Prin frumusețea sa și melodiile dulci, mierla a captat de-a lungul timpului atenția oamenilor, devenind un simbol al naturii și al începutului primăverii în multe culturi și povești populare.

Mierla – informații generale

Mierla este o pasăre comună, recunoscută pentru penajul său negru și pentru ciocul portocaliu-vibrant. Aici sunt câteva informații generale despre această fascinantă pasăre, însoțite de o listă cu caracteristici cheie:

• Nume științific: Turdus merula
• Familia: Turdidae
• Distribuție: Mierla este răspândită în mare parte a Europei, Nordul Africii și Asia de Vest, dar și în alte părți ale lumii, datorită introducerii în diverse regiuni.
• Penaj: Penajul mierlei este predominant negru, iar masculii au, de asemenea, un inconfundabil inel alar galben.
• Dimensiuni: Mierla are o lungime de aproximativ 25-27 de centimetri și o greutate de 80-125 de grame.
• Cântec: Masculii sunt cunoscuți pentru cântecul lor melodic, care poate fi auzit în zorii zilei, în special în timpul sezonului de reproducere.
• Alimentație: Dieta mierlei este variată și include insecte, viermi, fructe și semințe.
• Reproducție: Cuibul mierlei este construit în general în copaci sau tufișuri și este format din iarbă, paie și noroi. Femela depune de obicei 4-5 ouă de un albastru pal, pe care le clocește aproximativ două săptămâni.
• Longevitate: Mierla poate trăi în medie între 2 și 5 ani în sălbăticie, iar unele exemplare în captivitate au trăit până la 20 de ani.
• Importanță ecologică: Mierla joacă un rol esențial în ecosistemele în care trăiește, contribuind la menținerea controlului populațiilor de insecte și la diseminarea semințelor.

Specii de mierlă

Mierla (Turdus merula) este o pasăre răspândită pe scară largă și, datorită adaptabilității sale, a dezvoltat mai multe subspecii care se întâlnesc în diverse regiuni geografice. Iată câteva dintre subspeciile cunoscute ale mierlei:

• Turdus merula merula – Mierla europeană comună: Aceasta este subspecia tradițională de mierlă, întâlnită în mare parte a Europei continentale și în partea de nord a Africii.
• Turdus merula azorensis – Mierla din Azore: Această subspecie se găsește în Insulele Azore din Oceanul Atlantic.
• Turdus merula cabrerae – Mierla iberică: Această subspecie trăiește în Peninsula Iberică, adică în Spania și Portugalia.
• Turdus merula mauritanicus – Mierla nord-africană: Aceasta este o subspecie întâlnită în nordul Africii, în țări precum Maroc, Algeria și Tunisia.
• Turdus merula intermedius – Mierla din Orientul Mijlociu: Această subspecie este găsită în Orientul Mijlociu, inclusiv în Turcia și regiunile adiacente.
• Turdus merula syrinx – Mierla din Cipru: Această subspecie se întâlnește în Cipru.
• Turdus merula aterrimus – Mierla din Sardinia: Aceasta este o subspecie prezentă în insula italiană Sardinia.

Habitatul mierlei

Sursa foto

Mierla (Turdus merula) este o pasăre extrem de adaptabilă și poate fi întâlnită într-o varietate de medii:

• Păduri: Mierla preferă pădurile deschise și mixte, în special cele cu copaci maturi și densitate redusă a coroanelor, care oferă un mediu prielnic pentru căutarea hranei și construirea cuiburilor.
• Grădini și parcuri: Mierla se adaptează cu ușurință mediilor urbane și suburbiilor, unde grădinile, parcurile și zonele verzi oferă hrană diversificată și adăpost.
• Zona rurală: Mierla poate fi găsită și în zonele agricole și rurale, în apropierea câmpurilor, livezilor și a apelor curgătoare.
• Zonă de coastă și deltă: În anumite regiuni, mierla poate fi întâlnită și în apropierea zonelor de coastă, deltelor sau a cursurilor de apă, unde găsește resurse abundente de hrană.
• Stepă și savană: În unele părți ale lumii, mierla se găsește și în zonele de stepă și savană, atâta timp cât există copaci sau arbusti pentru a-i oferi adăpost.
• Regiuni montane: În zonele montane, mierla se poate găsi în păduri de conifere sau în pășuni împădurite, în funcție de specificul zonei.
• Zone umede: Mierla este atrasă și de zonele umede, precum mlaștinile sau malurile lacurilor, unde găsește hrană variată și apă.
• Zonă de tundră: În timpul sezonului de reproducere, mierla poate fi întâlnită și în zonele de tundră, atunci când condițiile sunt favorabile cuibăritului.

Cu ce se hrănește mierla?

Mierla (Turdus merula) are o dietă variată, hrănindu-se cu o gamă largă de alimente. Iată o listă cu principalele tipuri de hrană consumate de mierlă:

• Insecte: Mierla se hrănește cu diferite tipuri de insecte, cum ar fi gândacii, furnicile, muștele, omizile, păianjenii și alte nevertebrate mici.
• Viermi: Viermii reprezintă o parte importantă a dietei mierlei, fiind o sursă bogată de proteine.
• Fructe: Mierla consumă o varietate de fructe, cum ar fi căpșunile, coacăzele, afinele, murele, strugurii și alte fructe de pădure.
• Semințe: Semințele de plante precum grâul, porumbul, alunele și semințele de flori fac parte și ele din dieta mierlei.
• Fructe uscate: Mierla se hrănește adesea cu fructe uscate sau fructe deshidratate, atunci când resursele proaspete sunt mai puțin disponibile.
• Resturi alimentare: Mierla este oportunistă și poate să se hrănească și cu resturi de mâncare lăsate de oameni, cum ar fi firimiturile de pâine.
• Bețișoare de înălbire: Uneori, mierla poate fi observată să se hrănească cu bețișoare de înălbire de lemn, pentru a obține minerale și săruri.
• Ouă și pui de păsări mici: Deși mai rar, mierla poate prăda cuiburile altor păsări pentru a mânca ouăle sau puii.

Această dietă variată face ca mierla să fie o pasăre adaptabilă și capabilă să găsească hrană într-o varietate de habitate. Prin hrănirea cu insecte, mierla joacă un rol important în controlul populațiilor de dăunători, având un impact pozitiv asupra ecosistemelor în care trăiește

Cum arată mierla?

Mierla (Turdus merula) este o pasăre cu un penaj distinctiv, iar aspectul său variază în funcție de sex și vârstă.

Masculul:

• Penaj: Masculul adult are un penaj predominant negru, lucios și uniform pe întreaga sa suprafață. Aripile sunt, de asemenea, negre, dar prezintă un inel caracteristic de culoare galben-portocalie în partea superioară a marginii alare.
• Cioc: Ciocul masculului este portocaliu sau galben, având o formă ascuțită și puternică.
• Ochi: Ochii mierlei sunt de obicei de culoare brună închisă.

Femela:

• Penaj: Femela adultă are un penaj mai puțin lucios decât masculul, fiind de culoare maro-negricioasă, cu pete mai deschise pe piept și gât. Penajul femelăi prezintă un model petitor pe partea inferioară.
• Cioc: Ciocul femelei are o culoare mai puțin strălucitoare decât cel al masculului, fiind de obicei galben-pal sau portocaliu-murdar.
• Ochi: Ochii femelăi sunt, de asemenea, de culoare brună închisă.

Pui:

• Puii și tineretul au un penaj brun-murdar sau cenușiu, cu pete și dungi mai palide pe corp.
• Ciocul lor este de obicei de culoare gălbuie și devine treptat mai întunecat pe măsură ce cresc.

În general, mierla este o pasăre de dimensiuni medii, cu o lungime de aproximativ 25-27 de centimetri și o anvergură a aripilor de aproximativ 34-38 de centimetri. Caracteristicile sale fizice și frumusețea penajului fac din mierlă o specie ușor de recunoscut și admirat în natură.

Mierla – reproducere

Sursa foto

Reproducerea mierlei (Turdus merula) este un proces interesant și important în ciclul de viață al acestei păsări. Iată câteva aspecte cheie despre reproducerea mierlei:

• Sezonul de reproducere: Mierla are un sezon de reproducere care începe de obicei în primăvară și se întinde până în vara timpurie. Acesta poate varia în funcție de climă și de regiune.
• Construirea cuibului: Înainte de a depune ouăle, cuplurile de mierle își construiesc cuiburi în locuri bine ascunse, precum în tufișuri, arbori, vegetație densă sau chiar în locurile protejate ale clădirilor umane. Cuibul este realizat din paie, iarbă, frunze și noroi, iar femelele sunt cele care se ocupă în principal de construcția lui.
• Depunerea ouălor: După ce cuibul este gata, femela depune în general 4 până la 5 ouă, de culoare albastră deschisă, cu pete și puncte mici de culoare maro. Ea clocește ouăle timp de aproximativ două săptămâni, în timp ce masculul o asistă, aducându-i hrană în timpul perioadelor de hrană.
• Îngrijirea puiilor: După ce ouăle se eclozează, atât masculul, cât și femela se ocupă de hrănirea și îngrijirea puiilor. Puii sunt altriciali, ceea ce înseamnă că sunt născuți neajutorați, cu ochii închiși și cu penaj subdezvoltat. Ei rămân în cuib aproximativ 12-14 zile până când pot zbura și se pot hrăni pe cont propriu.
• Rata de reproducere: Mierla poate avea mai multe cuiburi într-un sezon de reproducere, iar rata de reproducere poate varia în funcție de disponibilitatea hranei și de condițiile din mediu.

Reproducerea mierlei este un proces vital pentru menținerea populațiilor acestei specii, iar succesul reproducției depinde de găsirea unui loc potrivit pentru cuib, protecția împotriva prădătorilor și asigurarea hranei pentru puii în creștere.

Mierla poate fi crescută în captivitate?

Mierla poate fi crescută în captivitate, dar este important să subliniem că creșterea păsărilor sălbatice în captivitate trebuie tratată cu mare responsabilitate și în conformitate cu legile și reglementările locale privind protecția faunei sălbatice. De asemenea, este esențial să se acorde atenție nevoilor specifice ale mierlei pentru a-i asigura un mediu sănătos și o bună calitate a vieții.

Există cazuri în care mierle abandonate sau pui orfani au fost preluați și îngrijiți de către oameni, în special de către specialiști în reabilitarea faunei sălbatice sau de către centre specializate. Aceste păsări pot necesita îngrijire atentă și expertiză pentru a fi crescute în siguranță și pentru a-și dezvolta abilitățile necesare de a supraviețui în sălbăticie.

Este important să înțelegem că mierlele sunt păsări sălbatice și au nevoi specifice care pot fi greu de îndeplinit în captivitate. De aceea, reabilitarea și eliberarea în sălbăticie reprezintă obiective mai potrivite pentru mierlele tinere sau orfane. Aproape în toate țările, detinerea și creșterea păsărilor sălbatice fără a avea permisiunea și cunoștințele adecvate este ilegală și poate aduce amenzi sau alte consecințe legale.

Dacă te confrunți cu o situație în care ai găsit o mierlă mică abandonată sau în pericol, cel mai bine este să contactezi autoritățile sau specialiști în reabilitarea faunei sălbatice din zona ta, pentru a oferi ajutor adecvat și pentru a asigura că mierla va avea șansa de a reveni în sălbăticie în cele mai bune condiții posibile.

Curiozități despre mierlă

• Cântecul complex: Masculii mierlei sunt cunoscuți pentru cântecul lor melodios, care poate consta dintr-o varietate de sunete și triluri. Se crede că aceste cântece complexe sunt folosite de masculi pentru a-și demonstra calitățile de parteneri buni și pentru a atrage femelele.
• Căutători de viermi: Mierla este recunoscută pentru obiceiul său de a căuta viermi în sol cu ciocul său ascuțit. Pentru a ajunge la viermi mai adânci în sol, mierla poate să-și scuture picioarele pe sol într-un mod caracteristic.
• Adaptabilitate urbană: Mierla este o pasăre extrem de adaptabilă și poate fi găsită într-o varietate de medii, inclusiv în orașe și zone urbane. Se hrănește din grădini și parcuri și poate construi cuiburi în apropierea clădirilor.
• Monogamie sezonieră: De obicei, mierla formează perechi monogame pe durata unui sezon de reproducere. Cu toate acestea, în sezoanele următoare, perechile pot fi diferite.
• Adoptarea cuiburilor: Uneori, mierla poate adopta cuiburi construite de alte păsări, mai ales dacă acestea nu au fost folosite sau abandonate. Acest comportament este cunoscut sub numele de „parazitism cuibăritor.”
• Comportament teritorial: Masculii mierlei pot fi foarte agresivi în apărarea teritoriului lor de reproducere împotriva altor masculi. Ei pot intra în lupte violente pentru a-și proteja teritoriul și partenerele.
• Migratoare parțială: În multe regiuni, mierla este o pasăre migratoare parțială, adică unele exemplare pot rămâne pe tot parcursul anului într-o anumită zonă, în timp ce altele migrează către zone mai calde pentru iarnă.
• Înțelegerea oglinzilor: Studiile au arătat că mierla poate recunoaște propria sa imagine în oglindă, ceea ce sugerează că posedă anumite niveluri de conștiință de sine.

Legende și povești despre mierlă

Sursa foto

Mierla este o pasăre care a captat de-a lungul timpului atenția și imaginatia oamenilor, fiind adesea asociată cu legende și povești interesante. Iată câteva dintre ele:

• Legenda mierlei și focului: O legendă populară spune că mierla a avut inițial un penaj de un alb pur. Într-o zi, mierla a zburat la sfârșitul iernii către Soare și i-a cerut să îi ofere foc pentru a-și proteja cuibul și puii. Soarele, impresionat de curajul și nevoia mierlei, a ars unul din penele ei pentru a-i oferi focul. De atunci, penajul mierlei a devenit negru, iar pe aripa sa se poate vedea încă pete albăstrii de la penajul său anterior.
• Mierla și trubadurul: Într-o altă poveste, mierla și trubadurul au avut o competiție pentru a afla cine are cel mai frumos cântec. După ce au cântat fiecare, animalele din pădure au hotărât că mierla cântă mai frumos decât trubadurul. De atunci, mierla cântă cu mândrie în fiecare dimineață pentru a-și demonstra talentul și frumusețea cântecului său.
• Mierla și primăvara: În multe culturi, mierla este asociată cu sosirea primăverii. Se spune că mierla aduce cu ea primăvara și că cântecul său dulce este un semn că iarna se apropie de sfârșit. Astfel, mierla a devenit un simbol al speranței și regenerării.
• Superstiții și credințe: În anumite culturi, mierla este considerată o pasăre cu puteri magice. În Anglia, de exemplu, există o superstiție potrivit căreia vânătoarea sau omorârea unei mierle poate aduce ghinion. În alte părți ale lumii, mierla este considerată un mesager al spiritelor sau al strămoșilor.

Superstiții despre mierlă

• Ghinionul adus de o mierlă neagră: În unele culturi, se crede că dacă o mierlă neagră se percheziționează pe acoperișul unei case sau zboară în jurul casei tale, poate aduce ghinion sau vestea unei vești proaste.
• Simbol al morții: În folclorul britanic, se spune că văzutul a două mierle negre împreună poate fi un semn al unei veste tragice sau al unui deces iminent.
• Mesager al strămoșilor: În alte culturi, mierla este considerată un mesager al strămoșilor sau spiritelor. Se crede că cântecul mierlei poate fi un semn de comunicare cu cei plecați dintre noi.
• Vestitor al primăverii: În multe culturi europene, mierla este văzută ca un vestitor al primăverii. Când mierla începe să cânte în zorii dimineții, se crede că semnalează sosirea sezonului cald și înflorirea naturii.
• Puteri magice: În unele credințe, mierla este considerată o pasăre cu puteri magice sau oculte. Se spune că aducerea unei pene de mierlă în casă poate aduce noroc sau poate asigura protecție împotriva energiilor negative.
• Numărul de mierle văzute: Există și o superstiție legată de numărul de mierle văzute într-o zi. Se spune că numărul de mierle pe care le vezi într-o zi poate prevesti ceva important sau poate influența norocul tău.

Mierla (Turdus merula) este o pasăre fascinantă și omniprezentă, recunoscută pentru penajul său negru lucios și cântecul melodios. Cu o distribuție largă în multe regiuni ale lumii, mierla s-a adaptat cu succes la diferite medii, inclusiv mediul urban, ceea ce a contribuit la popularitatea și familiaritatea sa în rândul oamenilor. De-a lungul timpului, mierla a devenit subiectul unor numeroase legende, povești și superstiții, fiind asociată cu simboluri puternice precum primăvara, speranța și regenerarea. Cu rolul său esențial în echilibrul ecosistemelor și cu cântecul său plăcut care aduce bucurie în inimile oamenilor, mierla continuă să fie o pasăre apreciată și admirată de către oameni. Prin frumusețea sa și comportamentul său fascinant, mierla ne amintește mereu de legătura noastră cu natura și de importanța păstrării acestui minunat patrimoniu al vieții sălbatice.